Efortul de a încălzi piatra cu palmele este simbolul suprem al iubirii filiale care supraviețuiește mormântului.

A numi piatra „mamă” este un act de rebeliune împotriva morții. Este refuzul de a accepta că un nume atât de cald poate rămâne suspendat în vid.

Piatra stă dreaptă, așa cum amintirea mamei rămâne pilonul central al identității celui rămas.