Liniștea pe care o căutase Andrei nu era deloc poetică. Era rece și goală. A realizat că „moartea pentru o zi” nu era despre el, ci despre golul pe care îl lăsa în ceilalți.
Ai dori să explorezi o despre cum s-a schimbat relația lui Andrei cu prietenii săi după această experiență?
Nu mai voia să moară nici măcar o oră. Viața era zgomotoasă, complicată și uneori nedreaptă, dar era singurul loc unde putea să audă vocea mamei sale sau să simtă căldura unei strângeri de mână. As vrea sa mor pentru o zi
Andrei privea tavanul crăpat al garsonierei, ascultând ritmul sacadat al orașului de afară. Gândul îi încolțise în minte ca o buruiană încăpățânată: „Aș vrea să mor pentru o zi”. Nu din disperare, ci dintr-o curiozitate obosită. Voia să vadă cine ar plânge, cine s-ar simți ușurat și, mai ales, cum arată liniștea aceea despre care vorbesc poeții.
a ridicat un pahar: „Păcat de Andrei, era băiat bun. Dar îmi datora 50 de lei, cred că pot să-mi iau adio de la ei.” Liniștea pe care o căutase Andrei nu era deloc poetică
Când soarele a început să bată în geamul garsonierei sâmbătă dimineața, Andrei a tras aer în piept cu o forță care l-a durut. Inima a pornit ca un motor vechi, hârâind. S-a ridicat, și-a luat telefonul și l-a sunat pe Sorin.
— Salut, băi. Voiam doar să-ți spun că am cei 50 de lei pentru Mihai. Și că diseară dau eu berea. Ai dori să explorezi o despre cum s-a
Sufletul lui Andrei plutea acum deasupra patului. S-a privit – părea mai împăcat decât fusese în ultimii zece ani. S-a gândit la melodia „Aș vrea să mor pentru o zi” a lui Liviu Guță sau la varianta lui Vali Vijelie , celebre în cartier, unde versurile despre testarea prietenilor sunau mereu a clișeu. Acum, el era cel care punea totul la încercare.